Comitetul Județean pentru Situații de Urgență – Buzău

Raport preliminar asupra alunecării de teren de la Bisoca (punctul Borcăieşti)

Raport preliminar asupra alunecării de teren de la Bisoca (punctul Borcăieşti)

În urma deplasării de teren efectuate în data de 03 03 2015 în arealul alunecării de teren produsă în data de 01 03 3015 în comuna Bisoca, perimetrul Borcăieşti,au fost trase o serie de concluzii cu caracter preliminar, condiţionate de complexitatea procesului. Pentru o fundamentare ştiinţifică completă a acestui proces complex sunt necesare deplasări adiţionale, precum şi evaluări de teren de detaliu ce necesită un echipament adecvat.

Cadrul general

Alunecarea superficială şi de medie adâncime de la Bisoca-Borcăieşti s-a produs pe versantul vestic al dealului Bisoca, în bazinul superior al pârâului Bisocuţa. Ea are formă alungită şi afectează pe o lungime de cca. 400 m (lăţime maximă 100-140 m; ambele valori la data de 03 03 2015) treimea mediană a unui versant cu lungime de cca. 1900 m, între altitudinile 780-800 m şi 730-720 m (energie de relief 50-80 m). Alunecarea are un caracter consecvent (urmăreşte înclinarea stratelor) şi reprezintă o reactivare a unui fost deluviu de alunecare ce a manifestat un caracter latent o lungă perioadă de timp (peste 30-50 ani), după cum a rezultat din discuţiile cu localnicii şi după estimările pe care le-au permis copacii aflaţi în arealul alunecării. Procesul este unul activ, deplasarea având preponderent un sens delapsiv, evoluţia făcându-se regresiv, din sectorul cu altitudine redusă către sectorul cu altitudine ridicată a versantului. Caracterul mişcării este predominant rotaţional, păstrându-se structura fundamentului. Alunecarea se deplasează în 24h cu viteze de ordinul metrilor, extinderea făcându-se mai ales longitudinal.

Factori de predispoziţie

Alunecarea s-a produs în cadrul structurii subcarpatice, în apropierea contactului cu formaţiunile de fliş ale Carpaţilor, într-un sector dezvoltat pe depozite predominant friabile de molasă de vârstă miocenă, caracterizată prin prezenţa unor alternanţe de pachete de gresii cu intercalaţii de şisturi argiloase, tufuri şi sare. Versantul are o lungime de cca. 1900 m, având o expunere predominant sud-vestică şi vestică, pantele păstrându-se în general în intervalul 5-25 grade. Modul de utilizare al terenului este în totalitate agricol, cele mai mari suprafeţe fiind cele cu păşune şi fâneaţă. Pădurile lipsesc aproape în totalitate din bazinul în care s-a produs alunecarea (dar nu ca rezultat al unor defrişări recente), find caracteristice numai arealelor marginale, în treimile superioare ale versanţilor, dezvoltându-se preponderent pe stratele de gresie neafectate de alunecări. Suprafeţele cu livadă sunt reduse, ponderea majoritară fiind dată de pomi bătrâni.

Factori pregătitori

Morfologia reliefului preexistent în arealul actualei alunecări (fizionomie vălurită, rupturi în profilul longitudinal al versantului, blocuri de gresie desprinse din sectorul superior al versantului şi transportate în treimea mediană, areale de supraumectare, copaci îndoiţi către amonte) confirmă existenţa unui deluviu de alunecare vechi, cu caracter latent, afectat la diferite intervale de reactivări locale. Pe ansamblul său, întreg bazinul superior al Bisocuţei prezintă caracteristici similare, versanţii fiind afectaţi în cvasitotalitatea lor de alunecări superficiale (sub 2 m grosimea deluviului) şi de medie adâncime (2-5 m). Formele de eroziune (eroziune în suprafaţă, ravenare) lipsesc aproape cu desăvârşire, fapt ce confirmă prezenţa unui substrat cu un conţinut mare de roci gonflabile de tipul argilelor şi marnelor, favorabil proceselor de deplasare în masă. Un alt element pregătitor este prezenţa în fundament a unor roci solubile (sare, gips), prinse în cadrul pachetelor de gresii şistoase sau argile şi şisturi argiloase. Procesul de disoluţie a sării lasă în urmă spaţii libere care pot să permită acumularea apei subterane sau gonflarea accentuată a argilelor, contribuind la slăbirea coeziunii depozitelor superficiale şi a rocii în loc. Totodată, nu trebuie exclus rolul apei subterane: nivelul piezometric este foarte aproape de suprafaţă (max. 1 m) iar bazinul de recepţie, larg extins, lipsit aproape în totalitate de stratul tampon de pădure (dar nu ca rezultat al unor defrişări recente!) permite infiltrarea rapidă a apei din precipitaţii şi cantonarea ei în stratele de suprafaţă, predominant argiloase. Cele două pâraie ce mărginesc cele două flancuri ale alunecării au un debit cvasiconstant şi nu seacă (conform declaraţiilor localnicilor), fapt ce confirmă existenţa în subteran a unor acumulări bogate de apă din precipitaţii ce constituie surse permanente pentru cele două cursuri de apă. În corelaţie directă cu prezenţa substratului supraumectat, trebuie luate în considerare ciclurile de îngheţ-dezgheţ, care contribuie la destabilizarea deluviului de alunecare prin schimbările frecvente ale dimensiunii acumulărilor de apă supuse creşterii şi scăderii de volum. Nu în ultimul rând, nu trebuie exclusă prezenţa omului, manifestată în acest caz printr-o posibilă supraîncărcare a versantului cu construcţii (fapt posibil a fi confirmat de producerea alunecării exact în sectorul gospodăriilor afectate), suprafeţele cu păşune şi livadă din avale/amonte nefiind până la data de 03 03 2015 afectate în aceeaşi măsură (sau chiar deloc).

Factori declanşatori

În cadrul potenţialilor factori declanşatori intră precipitaţiile şi cutremurele. Regimul precipitaţiilor în lunile de iarnă (decembrie-februarie) a fost excedentar pentru decembrie şi februarie şi deficitar pentru ianuarie. O cantitate cumulată importantă de precipitaţii (cca. 35 litri/m2) a fost înregistrată în 6 zile înainte de producerea alunecării. Un alt factor cu potenţial declanşator este cutremurul. În data de 27 02 2015 (1 1/2 zile înainte de producerea alunecării) a fost înregistrat un cutremur de adâncime cu magnitudinea de 4,2 în regiunea Nereju, la cca. 23 km nord de Bisoca.

Un scenariu ipotetic ar putea să aibe următorul conţinut: o lună decembrie cu precipitaţii bogate, urmată de o lună februarie cu deficit de precipitaţii, dar cu intervale de îngheţ-dezgheţ. Luna februarie aduce din nou precipitaţii excedentare, cu o perioadă de 6 zile cu acumulări semnificative, imediat înainte de producerea alunecării. Cu o zi şi jumătate înainte de producerea alunecării, are loc un cutremur subcrustal (al cărui efecte se pot resimţi la distanţe precum cea care-l desparte de Bisoca; în contextul descris în cadrul factorilor de predispoziţie şi pregătitori, parametrii seismici pot suferi aici amplificări geologice şi topografice), ale cărui efecte conjugate cu cele ale precipitaţiilor şi cu supraîncărcarea deluviului de alunecare, conduc la declanşarea alunecării de teren.

 

Concluzionând, prin pierderea succesivă a suportului bazal, alunecarea prezintă în continuare un potenţial important de a evolua regresiv (către amonte) putând pune în pericol alte elemente expuse riscului situate în sectorul superior al versantului.

 

Această evaluare are un caracter preliminar. Ea prezintă concluziile personale trase de pe urma unei deplasări de teren, care a presupus consultarea unor materiale grafice şi discuţii cu autorităţile şi localnicii.

 

04 05 2015
Dr. Mihai Micu,
Institutul de Geografie al Academiei Române

Lasati un Comentariu

Stiri

Galerie Foto

Contact

ISU "Neron Lupaşcu" - Buzău
Str. Bistriţei 51, Municipiul Buzău - 120112
Email: isubuzau@yahoo.com
Tel:
- 0238.721301 (centrala)
- 0238.724089
- 0238.724059
Fax: 0238.713973